Jucati-va cu mine, mami si tati! Eu asa descopar lumea!

Ma uit in ochii fetitei mele de un anisor si ei au atata lumina, bucurie si pofta de joaca, …..sunt asa irezistibili…ca repede “fac un pas” si intru in lumea ei…noua si plina de descoperiri fascinante. Totul e in miscare aici si important: cum se inchid si se deschid sertarele, cum incep sa se miste lucrusoarele cand intra in masina de spalat, cum castronul de pe cratita cu legume de diferite culori incepe sa danseze dupa ce e pus pe foc, cum pe jos gasim scame care pan’ sa le vedem se simteau nebagate in seama si credeau ca au o ascunzatoare,…cum putem trage fata de pe masa intr-o secunda, cum putem cara mandre sticlele de apa dintr-o camera in alta,…si uite asa incepem povestea “jocului” nostru de fiecare zi..)
Jocul e o invatare prin explorare, uneori repetata o data si inca o data, pana e insusita si abia atunci putem merge mai departe….spre comoara noastra, care e viata in sine.

E o “traire” impreuna, copil si parinte, in care timpul e magic si ne ajuta sa descoperim cum putem comunica unul cu celalalt. Timp necesar pentru buna dezvoltare psihica a copilului. Si as adauga ca si a parintelui…)

“ In joc copilul e maestrul, se adapteaza lumii, adapteaza lumea la sine, se elibereaza de tensiuni si experimenteaza cea mai pura forma de libertate” ( Speranta Farca)

“Ingredientele” acestei interactiuni sunt :

• amuzamentul reciproc ( poate cel mai important din toate! )

Bucuria de a fi impreuna creaza baza fomarii unui atasament pozitiv, de incredere si iubire in familia jucausa.

• atisfacerea curiozitatii si nevoii de explorare a celui mic

Pentru copil totul e de joaca, de la degetele de la maini si de la picioare la nasturii si sireturile de la haine, la oamenii si animalele de casa, obiectele felurite si mai ales scamele. In primul an de viata totul e un prilej de a invata despre sine si despre lumea inconjuratoare.

Iar pentru parinte, poate fi un moment in care devine sau redevine creativ pentru copilul lui si ar putea incerca sa-i decoreze chiar el camera, sa-i deseneze din cand in cand, sa-i confectioneze o jucarie sau vreun instrument de cantat….

Sau ar putea incerca si un altfel de joc …si anume sa invete limbajul semnelor, util pentru bebelusii care inca nu vorbesc si parintii care vor sa-i inteleaga si sa comunice mai bine cu ei. Un asa joc va fi trait cu siguranta ca o “explorare” impreuna )

• dezvoltarea prin joc a senzorialitatii: vizuale, auditive, tactile, kinestezice, gustative sau olfactive.

Alegeti jucarii colorate, obiecte fel de fel, oglinzi, fotografii, carti cu multe ilustrate, animale care”canta”, zornaitoare, mingii, cutii care intra unele in altele si asa mai departe. Lista e nesfarsita si fiecare familie are preferintele ei) Jucati-va cu bebe si ascultati muzica in acelasi timp. Va relaxeaza pe toti si il ajuta sa invete si sa faca conexiuni mai usor.
Lasati-l sa “vada”, sa “auda”, …sa “atinga” lumea din jurul lui, s-o poata modela in masura posibilului, s-o poata “gusta” si sa-i simta aromele diferite, s-o poata “mirosi” si astfel s-o descopere mai mult.
Atingerea este unul dintre cele mai valoroase instrumente de a cunoaste lumea si si mai important, de a se simti iubit – mesaj pe care il transmiteti de fiecare data cand ii faceti baie, il schimbati, il hraniti, il imbratisati, ii faceti masaj…

• Asigurarea unui spatiu de joc foarte sigur

Cand iubim e greu sa punem limite, dar ele sunt absolut necesare pentru cel mic, pentru a nu-l pune in pericol in vreun fel cat si pentru ca in timp sa-si formeze reperele ce-l vor ghida toata viata.

• Jocul sa fie o ocazie de-al “recunoaste” pe bebe, de a-l face sa se simta apreciat si unic

E foarte important sa-l respectam pe micul omulet pentru cine e el, pentru ca are curaj sa invete atatea, pentru ca are forta de a “creste” …. Pentru viata din el!
Si mereu sa ne amintim ca trebuie sa-l lasam sa faca tot ce varsta frageda ii permite. Sa-l lasam sa experimenteze, sa greseasca, intr-un cuvant …sa nu facem tot in locul lui, crezand ca astfel il ajutam.

Bebe mic si frumos trebuie sa incerce cat mai mult, sa capete incredere in el insusi ca poate …..iar noi, sa-i fim mereu pe aproape pentru a-l incuraja, sustine si a-i deschide drumul.

Cu drag,
Psiholog
Cristina Mihailescu

www.feminis.ro