Cost: 250 lei/ cuplu

Durata curs: 12 ore

Au fost momente si situatii cand ai avut impresia ca nu-ti mai intelegi copilul?

Crezi ca pedeapsa este cea mai buna solutie?

Ai vrea sa comunici mai bine cu el, sa-l intelegi mai mult?

Curs “Cum sa fi un parinte bun”

Un curs extrem de util fiecarui parinte, in cadrul caruia parintii care au copii intre 3-6 ani vor invata alaturi de un psiholog specializat,

etapele de dezvoltare psihologica a copilului lor, cum sa gaseasca cele mai bune solutii in situatiile dificile cu acesta si-si stabileasca o relatia mai buna cu propriul copil.

Cursul cuprinde parte practica si parte teoretica. Prin intermediul cursului se vor expune o serie de situatii unde va fi necesar sa se identifice solutii si jocuri de rol.

Tematica curs:

Personalitatea copilului

Necesitatile fundamentale ale copilului

Comunicarea eficienta intre parinti si copii

Activitati pentru dezvoltarea competentelor emotionale ale copilului

Ce motiveaza comportamentul copilului?

Strategii de disciplinare pozitiva

Aplicatii practice

Recomandarea noastra: participarea sa se faca de catre ambii parinti

Durata curs: 2 saptamani/ 4 sedinte

Cursul este sustinut de catre:  Psiholog Cristina Mihailescu

Cost curs: 22o lei/ 6 ore

In perioada 10 iulie- 10 septembrie participand la acest curs primiti GRATUIT o sedinta de gimnastica prenatala/postnatala

Daca:

- ai temeri legate de alaptare

- nu cunosti pozitiile pentru alaptare

- nu detii informatii despre cum se formeaza laptele si importanta pentru sanatatea bebelusului

- vrei sa stii care sunt solutiile atunci cand in alaptare apare un blocaj psihologic

Iti recomandam cursul de alaptare

Un moment deosebit, unic ce creeaza o relatie puternica intre mama si bebelus. Aparent un lucru simplu, insa nu este chiar asa. Unul dintre cele mai complexe lucruri in noul statut de mamica este ALAPTAREA.

Problemele cu privire la alaptare sunt numeroase. Intrebari fara raspunsuri si situatii fara solutii. Incep sa apara o multime de intreabri. Simti nevoia de sprijin si de informatie.

Acest curs are scopul de a invata gravidutele si proaspetele mamici despre tehnicile de alaptare corecte, situatiile care apar si solutii pentru acestea, importanta alaptarii si durata acesteia.

Cursul cuprinde:

In felul acesta alaptatul poate deveni o profunda placere si o experienta lipsita de griji!

Ca si client al centrului 9 luni poti beneficia de o serie de beneficii oferite de partenerii acestuia.

Afla care sunt acestea!

Durata curs: 2 saptamani (2 sedinte, 3 ore/sedinta)

Conditie de participare: minim 12 saptamani de sarcina sau mamica

Acest curs este sustinut de catre Lidia Stamatin, educator prenatal Lamaze si psihoterapeut

Desi vorbim de o lege aparuta acum 11 ani in Romania (1999), este o lege care se tine “ascunsa” de catre marea majoritate a angajatorilor. De ce? Pentru ca nu este in avantajul acestora.

Scenariul este unul simplu si totodata clasic: sotia ramane insarcinata, deci un nou membru al familiei.

Sotul lucreaza, fie intr-o companie foarte mare, fie intr-o companie mica si afla (din diverse surse) sau chiar de la angajator ca va ramane 5 zile acasa dupa nasterea copilului. Insa nu afla totul!

Nu este informat ca exista Legea 210/1999, legea concediul paternal.

Si aici incepe de fapt povestea, nu afla un lucru esential pentru el: ca are un drept conferit prin acesta lege.

Citita cu mare atentie, aceasta lege are un paragraf de care angajatorii se feresc de cele mai multe ori:
”(1) In cazul in care tatal copilului nou-nascut a obtinut atestatul de absolvire a cursului de puericultura, durata concediului paternal, acordat in conditiile art. 2, se majoreaza cu 10 zile lucratoare.”

Absolvirea unui curs de puericultura (de regula impreuna cu sotia), are un dublu beneficiu pentru viitorul tatic chiar viitorii parinti:

• tatal beneficiaza de cele 10 zile libere pe care legea le confera (10 zile lucratoare)
• isi insuseste o serie de informatii utile si necesare cu privire la ingrijirea si cresterea bebelusului, atat el cat si sotia

Astfel de cursuri sunt sustine de catre persoane specializate,  si de regula in centre de educatie prenatala.

Din pacate situatia este destul de sumbra in acest moment in Romania. Aceasta lege se cunoaste foarte putin de catre cei care au dreptul la beneficii din partea acesteia, motivul fiind faptul ca foarte putini tatici isi pot imagina ca exista asa ceva.

Marea majoritate a clientilor Centrului 9 luni care vin si absolva un curs de puericultura sustin ca nu au fost informati de catre angajatori cu privire la existenta acestui beneficiu, sursele de informare fiind cu totul altele.

In viitor speram ca aceasta lege sa fie tot mai mult facuta publica prin diverse moduri, si implicit  sa fie din ce in ce mai cunoscuta pentru ca tot mai multi tatici sa beneficieze de acest concediu paternal.

Avand in vedere cele scrise mai sus, aveti curajul si cereti angajatorilor dreptul care va revine, totodata informandu-i dumneavoastra (si nu invers cum era firesc), despre acesta lege.

Andrea Olimpia Pop- Manager Centrul 9 luni

www.centrul-9luni.ro

Notiunea de obiect este privita in psihanaliza sub trei aspecte principale, insa cel mai des reprezinta un corelativ al pulsiunii: in el si prin el, pulsiunea tinde sa-si atinga scopul, adica un anumit tip de satisfacere. Poate fi vorba de o persoana sau deun obiect partial, de un obiect real sau un obiect fantasmatic.

OBIECT “BUN”, OBIECT “RAU”
Termeni  introdusi de Melanie Klein pentru a desemna primele obiecte pulsionale, partiale sau totale, asa cum apar ele in viata fantasmatica a copilului. Calitatile de “bun” si “rau” le sunt atribuite nu numai in functie de caracterul lor gratificant sau frustrant, ci, mai ales, din cauza proiectiei asupra lor a pulsiunilor libidinale sau destructive ale subiectului. Dupa M. Klein, obiectul partial (sanul, penisul) este clivat in obiect “bun” si obiect “rau”, acest clivaj constituind primul mod de aparare impotriva angoasei. Obiectul total va fi, de asemenea, clivat (mama “buna” si mama “rea”, etc.).

Obiectele “bune” si “rele” sunt supuse proceselor de introiectie si de proiectie.OBIECT PARTIAL
Tip de obiect vizat de pulsiunile partiale, fara ca aceasta sa implice ca o persoana, in ansamblul ei, sa fie luata ca obiect de iubire. Este vorba mai ales de parti ale corpului, reale sau fantasmatice. Chiar o persoana se poate identifica sau poate fi identificata cu un obiect partial.

RELATIE DE OBIECT

Termen folosit in mod curent in psihanaliza pentru a desemna modul de relatie al subiectului cu lumea sa, relatie care este rezultatul complex si total al unei anumite organizari a personalitatii, al unei perceptii mai mult sau mai putin fantasmatice a obiectelor, precum si a unor anumite tipuri privilegiate de aparare.
Obiectul intern bunPreluand termenul kleinian de “obiect intern bun”, Winnicott afirma ca aceasta capacitate de a fi singur depinde de existenta unui obiect bun in realitatea psihica a individului. Sanul bun sau relatia interna buna sunt indeajuns de bine aranjate si aparate pentru ca individul, in oricare moment, sa se simta sigur in raport cu prezentul si viitorul. Relatia pe care persoana o are cu obiectele sale interne, increderea in ceea ce priveste relatiile interioare au drept consecinta faptul ca persoana se poate bucura chiar si in absenta obiectelor si a stimulilor externi. Maturitatea si capacitatea de a fi singur, atesta faptul ca persoana a beneficiat de o ingrijire materna indeajuns de buna,  in urma careia si-a putut dezvolta increderea intr-un mediu bun. Aceasta incredere se construieste printr-o repetare a unor gratificari pulsionale satisfacatoare si existenta unui grad considerabil al maturitatii Eului, mai exact integrarea individului intr-o unitate. Revenind la singuratate:“Eu sunt singur”

• “Eu” din aceasta afirmatie semnifica un grad crescut de maturitate emotionala; lumea exterioara este repudiata si a devenit posibila o lume interioara.
• “Eu sunt” – reprezinta un alt stadiu al cresterii individuale; individul nu numai ca are forma, dar are si viata; in stadiile de inceput ale lui “eu sunt”, individul este brut, lipsit de aparare, vulnerabil si poate sa atinga stadiul lui “eu sunt” doar datorita unui mediu protector. Mediul protector este mama preocupata de  bebelus si aplecata asupra nevoilor Eului bebelusului prin intermediul identificarilor cu acesta.
• “Eu sunt singur” – in acest stadiu, bebelusul constata existenta continua a mamei, dar nu neaparat o intelegere cu mintea constienta; “eu sunt singur” are radacinile in “eu sunt” si depinde de constatarea bebelusului ca o mama de incredere exista in mod permanent; increderea face ca bebelusul sa fie singur si sa se bucure de a fi singur pentru o perioada limitata.

Treptat, mediul sustinator al Eului este introiectat si reconstruit in personalitatea individului, mod in care va aparea o capacitate de a fi cu adevarat singur. Astfel, fiind singur, in permanenta, va exista cineva prezent, cineva care este in cele din urma, in mod inconstient, echivalentul mamei, persoana care in zilele si saptamanile timpurii a fost identificata temporar cu bebelusul ei si care, in acel moment, a avut ca unic interes grija fata de bebelus. Dupa Melanie Klein, o relatie timpurie satisfacatoare  cu mama (nu neaparat bazata pe alaptat, deoarece biberonul poate reprezenta simbolic sanul) presupune contactul intim intre inconstientul mamei si cel al copilului, aceasta fiind baza, temelia celei mai complete experiente de a fi inteles, si, in esenta, se leaga de stadiul preverbal. Viata emotionala timpurie este o repetare a experientelor de tip pierdere si recastigare. De cate ori mama nu este prezenta langa bebelus, acesta poate simti ca a pierdut-o, acest sentiment de pierdere a mamei fiind echivalent, pentru  bebelus, cu moartea acesteia. In plan fantasmatic, moartea mamei exterioare inseamna pierderea obiectului intern bun, lucru ce intareste frica bebelusului de propria moarte – aceasta frica de moarte insoteste sentimentul singuratatii pe tot parcursul vietii.

Indiferent cat de gratificant ar fi pentru cineva, pe parcursul vietii, sa-si exprime gandurile si sentimentele in fata unei persoane care-l intelege, ramane un dor nesatisfacut de intelegerea fara cuvinte – dorul de cea mai timpurie relatie cu mama. Klein afirma ca acest dor contribuie la senzatia de singuratate si deriva din sentimentul depresiv al unei pierderi ireversibile. Integrarea Eului are loc pas cu pas, insa nu este pe deplin atinsa niciodata, iar intelegerea si acceptarea integrala a emotiilor, a fantasmelor si anxietatilor proprii nu este posibila – acest fapt constituind si el o sursa a sentimentului de singuratate. Nevoia de a se intelege pe sine este totodata asociata cu nevoia de a fi inteles de obiectul bun internalizat. O expresie a acestei nevoi este fantasma fratelui geaman (Bion) – figura geamana ce reprezinta partile neintelese si clivate pe care individul doreste sa le recastige, pentru a se simti complet si inteles total. Ele sunt uneori simtite ca parti ideale.

Integrarea presupune insa detasarea, renuntarea la idealizarea obiectelor bune (mama)  si a unor aspecte personale. Pe masura ce integrarea are loc, va incepe un proces de dezidealizare, bebelusul va intelege ca obiectul bun nu se va putea apropia vreodata de perfectiunea asteptata de la obiectul ideal; mai mult, acceptarea si intelgerea faptului ca nu exista nicio parte ideala in sine, poate fi  dureroasa. Nu abandonam insa niciodata nevoia de idealizare, chiar si atunci cand confruntarea dintre realitatea interna si cea externa tind sa o reduca.

Relatia fericita cu primul obiect si integrarea lui reusita au cea mai frumoasa semnificatie: iubirea poate fi primita si daruita. Amintirea experientelor fericite pentru bebelus constituie o amprenta emotionala mai ales atunci cand se simte frustrat, acesta asociindu-le cu speranta ca vor mai urma si alte momente de fericire. Bucuria, fericirea, sunt asociate mereu cu sentimentul de recunostinta – daca este resimtita profund, atunci apare dorinta de a rasplati pentru lucrurile bune primite, astfel aparand generozitatea. Capacitatea de a primi si capacitatea de a darui fac parte din relatia pe care de mici o dezvoltam cu obiectul bun si pot contracara sentimentul de singuratate.Capacitatea de a simti bucurie este si o conditie preliminara pentru constituirea unui anumit grad de resemnare si permite gasirea micilor momente de placere in ceea ce este disponibil, fara a avea nevoie de gratificari sau fara sa apara resentimente sau frustrari. Mai mult, resemnarea este asociata cu toleranta si cu sentimentul ca frustrarile nu vor distruge iubirea.Toti acesti factori nu pot elimina in totalitate sentimentul de singuratate si pot actiona ca mecanisme de aparare. Cand sunt foarte puternice, singuratea nu este traita in plan constient. Unii bebelusi folosesc dependenta excesiva de mama ca mecanism de aparare in fata singuratatii, aparand astfel tiparul nevoii de dependenta pe tot parcursul vietii. Confortul gasit in obiectul intern poate sa apara ca mijoc de aparare in incercarea de a contracara dependenta de obiectul extern. Adultul cu un astfel de tipar dobandit din perioada copilariei va avea tendinta sa respinga orice companie. Reducerea dependentei de obiectele externe ajuta la diminuarea vulnerabilitatii.

Melanie Klein adauga ca singuratea poate sa derive si din convingerea individului ca nu exista nicio persoana si niciun grup caruia individul sa ii apartina. Lipsa de apartenenta pare a avea o semnficatie mai profunda. Oricat de mult al progresa integrarea, ea nu poate anula sentimentul ca anumite componente din sine nu sunt disponibile pentru ca sunt clivate si nu pot fi redobandite. Unele din aceste parti clivate sunt proiectate in alti oameni, contribuind astfel la sentimentul individului ca nu isi apartine pe deplin si ca nu apartine pe deplin nimanui altcuiva, simtind ca si partile pierdute sufera de singuratate.

Indiferent de modul in care sentimentul de singuratate se construieste si este negat, devine probabil sa influenteze negativ relatiile bune de obiect, cu exceptia situatiilor cand singuratea este traita in adevaratul ei sens  si devine un stimul pentru aceste relatii.Despre mecanismele de proiectie si introiectie si despre solitudine, in articolele viitoare. www.minunemica.ro

• Conform tipului narcisic, omul iubeste ceea ce este el insusi, ceea ce a fost el insusi, ceea ce ar vrea sa fie sau persoana care a fost o parte din sine insusi.
• Tipul anaclitic se refera la femeia care hraneste sau la barbatul care protejeaza.

www.minunemica.ro

Experientele din timpul sarcinii isi pun amprenta deopotriva pe copil si pe mama, si nu in ultimul rand pe tata.

Tocmai de aceea, este important ca perioada de sarcina sa fie traita constient, de catre ambii parteneri de viata, la adevarata ei valoare.

De obicei, sarcina pune   viitoarea mamica fata in fata cu aspecte nerezolvate care tin de relatia cu mama sa, apoi cu aspecte care tin de feminitate si maternitate.

Sarcina si nasterea implica profunde schimbari emotionale si fizice, care pot genera sentimente ambivalente fata de copil, fata de partenerul de viata si frica de a nu face fata sarcinii.

De cele mai multe ori, mamica proiecteaza pe copil, inca din stadiile timpurii ale sarcinii, diferite imagini care, in realitate, nu au nicio legatura cu copilul real.

O solutie pentru inlaturarea temerilor si gandurilor din timpul sarcinii este constientizarea tiparelor de gandire care distorsioneaza comunicarea din inima dintre mamica si bebele nenascut. Trairea constienta a sarcinii uneste inima cu uterul si corpul cu spritul, astfel diminuindu-se teama si crescand acordajul dintre mama si fat.

Relatia cu copilul incepe din momentul in care femeia incepe sa se gandeasca si sa isi doreasca un copil, iar uterul este prima “locuinta” a bebelusului, este locul unde bebelusul cunoaste Totalitatea, cunoaste acel Acasa – prin intermediul respiratiei, emotiilor, miscarilor si batailor inimii mamei.

Se spune ca de-a lungul perioadei in care suntem in burtica  mamicilor noastre, toti suntem yoghini: suntem extrem de flexibili si experimentam stari extatice, chiar se poate spune ca toate pozitiile  din Yoga (asanele) nu sunt decat incercari de a reveni la flexibilitatea si Totalitatea perinatala.

Fatul a inceput calatoria inca de la conceptie, iar mama nu vede nimic. Este o calatorie ascunsa, cea mai lunga si importanta calatorie a omului, de la invizibil catre vizibil, iar Mama este “poarta” prin catre intram in aceasta lume.

Paracelsus, un medic din secolul 16, a scris la un moment dat: “femeia este un artist al imaginatiei, iar copilul din uterul ei este panza pe care ea isi picteaza tablourile”.

In familia de cuvinte: imagine, imaginatie, matrice, mama, mag , toate cuvintele contin particular “ma”, care in sanscrita inseamna “mama’’.

Perioada prin care cu totii trecem inainte de a ne naste seteaza scena, cadrul in care ne vom raporta la viata.

La inceputul secolului 20, aflam din invataturile lui Rudolf Steiner - filosof, esoterist, conferentiar si om de cultura - ca: “in timpul sarcinii, bucuria si placerea mamei sunt fortele care ii asigura bebelusului sanatatea si organele perfecte.”

In cursul sarcinii, la mama se activeaza o serie de procese intrapsihice, ea gandindu-se la copilul sau prin prisma imaginarului,  al  fantasmei, al  mitului si al propriului narcisism.

Este bine ca mama sa cunoasca aceste aspecte, pentru ca nasterea si primul contact cu bebelusul sa fie cat se poate de firesti, de naturale si sa nu intampine blocaje care ar afecta dezvoltarea psiho-emotionala a bebelusului.

Inca dinainte de conceptie, copilul déjà are un prim rol : acela de implinire de destin, de a repara singuratatea mamei si a tatalui. Acest copil este, inca inainte de a se naste, locul de proiectie al capitalului reprezentativ al fiecaruia dintre parinti si purtatorul traseelor biografice ale ascendentilor sai, este de asemenea purtatorul avatarurilor dorintelor lor.

Copilul care se dezvolta in uter ramane imaginar, devenind real doar prin nastere. Intre copilul imaginat in timpul sarcinii si copilul real, in carne si oase, din momentul nasterii, dorinta inconstienta de copil este prinsa in capcana de realizarea sa somatica.

Copilul imaginat – un copil … si totusi nu doar unul

Serge Lebovici, un alt psihanalist preocupat de evolutia relatiei mama – copil,  vorbeste despre copilul pe care mama il are “in cap” inca din copilarie, de cand dorea sa fie ca mama ei, pe fondul problematicii complexului Oedip – copilul pe care a dorit sa-l dea tatalui sau copilul care a fost ea candva.

Cu alte cuvinte,  acest copil nu este doar copilul pe care ea il va purta in brate, ci este si copilul pe care, imaginar, ea l-a purtat deja in ea inainte ca el sa se fi nascut – copilul din timpul sarcinii, cel pe care mama si-l imagineaza, il vede la ecograf, caruia ii da deja un prenume si caruia déjà i-a proiectat un viitor.

Desi real, acest copil este insa mai curand imaginar, fantasmatic :

• consecintele ecografiei sunt fundamentale pentru mama care isi vede copilul, cunoaste chiar si sexul si poate, deci, sa ii dea un prenume.
• numele poate fi ales prin raportarea la un personaj din istoria familiala, respectat sau detestat, un personaj care s-a sinucis, care este mort sau care a fost iubit in secret…
• alegerea prenumelui este dictata de legile culturale obisnuite, alegerea ramane foarte importanta (bunicii din partea mamei/tatalui, etc.) si contine elemente esentiale ale destinului altor persoane semnificative din famile, din generatii anterioare
• cunoasterea dinainte a sexului copilului poate sa amplifice temerile mamei in timpul sarcinii: poate sa ii fie teama, dupa caz, ca bebelusul va mosteni o boala de familie
• cuvintele medicului ginecolog sunt in egala masura fundamentale, fie pentru a o ingrijora, fie pentru a o linisti pe mamica; primele ecografii sunt si primele fotografii ale copilului, in albumul de familie.

Lebovici descrie “copilul imaginat” sub patru forme care il diferentiaza de copilul real pe care il tine mama in brate si care, adesea,  o deceptioneaza:

• copilul imaginar
• copilul fantasmatic
• copilul mitic
• copilul narcisic

Copilul imaginar este rezultatul dorintei de sarcina, al dorintelor preconstiente: alegerea sexului – confirmat sau nu ecografic, alegerea numelui etc. constituie modalitati de a anticipa viitorul copilului.

Copilul fantasmatic este cel al conflictelor interioare refulate ale parintilor, de pe vremea cand ei erau mici. In special pentru mama, el este obiectul dorintei de maternitate si de copil, este copilul pe care si l-a dorit, ca orice fetita, atunci cand  ea era mica si rivaliza cu mama sa, incercand sa atraga atentia tatalui sau.

Copilul mitic este acel copil incarcat cu toate referintele culturale pe care le primeste de la mama sa, prin ingrijirile pe care ea le acorda copilului.

Copilul narcisic este copilul incarcat cu scenariile narcisice ale parintilor.

De multe ori, aceste scenarii, neconstientizate si neasumate,  pot sa duca la respingerea initiala a nou-nascutului.

In toata aceasta calatorie a fatului dinspre Totalitate spre Realitate, un rol deosebit de important ii revine tatalui, care se confrunta si el cu problemele aferente noului statut: ”femeia devine mama printr-un proces biologic, in timp ce barbatul devine tata prin intermediul unui sistem simbolic impus de societate”.

Ca si partenera sa de viata, viitorul tata poate experimenta asa numita “depresie paterna”, care poate sa apara concomitent sau nu cu depresia viitoarei mame, datorita faptului ca paternitatea produce o transformari care si la barbati tin de identificare si de identitate, bulversari pulsionale si, in unele situatiii, chiar reactivari ale conflictelor interioare legate de viitorul rol. De cele mai multe ori, viitorul tata prefera sa nu vorbeasca despre trairile sale. Rolul tatalui este semnificativ redus mai mult la acela de sustinator pe parcursul exercitiilor Lamaze, uitandu-se sau ignorandu-se aspectele intrapsihice cu care si acesta se confrunta.

Barbatul, ca si femeia, poate avea propriile motive de a avea un copil:

• perpetuarea numelui tatalui sau si a traditiei paterne
• perpetuarea speciei
• pentru a face placere sotiei
• pentru a face placere familiei sale

Mult mai tarziu, barbatul va investi copilul ca atare si va deveni cu adevarat tata si va fi recunoscut ca tata de catre copilul sau.

Constientizand aceste aspecte ca si cele despre care viitoarele mamici si viitorii tatici vor invata doar prin participarea la cursul prenatal ”Pas in trei”, sarcina lor va fi mult mai usoara, si trecerea de la teama  la siguranta, de la neliniste la certitudine, se va face mult mai lin.

Sarcina ar trebui sa fie o ocazie de a celebrare, de schimbare, de introspectie si evolutie psiho-spirituala pentru majoritatea femeilor si partenerii lor.

Viitoare mamici, viitori tatici, va astept cu drag la cursul prenatal ”Pas in trei” – cursul pentru o sarcina constienta!